Sapaturile Castrum Innui

Panoramica degli scavi Legenda spune ca Castrum Innui a fost fondata de Latino Silvio, fiu al lui Ascanio si nepot al lui Enea, 1300 inainte lui Iisus. Asezarea era pusa sub protectia lui Innui, fiul lui Venus si a lui Jupiter, protector al fertilitati campurilor. O forteaza a lui Innui este citata si in al VI cantec a lui Eneide. Altre surse antice vorbesc despre Castrum Innui ca oras portual, mai apoi abandonat in epoca imperiala din motiv de insalubritate, tot aici era un important sanctuar international numit Aphrodisium dedicat lui Venus Aphrodite, zeita iubiri si a fertilitati, nascuta din mare si mama a lui Inuo Priato. Secolul trecut se facu legatura intre vila Priapi si zona Priapo din Ardea,cunoscuta de biografii papali ca locul unde isi au originile nativi lui Papa Leone V. Antica Castrum Innui era probabil situata la gura raului Incastro, emisar al lacului Nemi, loc sfant unde aparu Danae, printesa fondatoare din Ardea.
Innuo
Innuo de la verbul ineo este echivalentul lui Priapo, des asimilat lui Pan, Lyceo, Lupercus, Dionisio e Fauno. Priapo naste din Venus sedusa de Jupiter. June (sotia lui Jupiter),geloasa ,atinge burta lui Venus insarcinata, blestemand pruncul si cauzand o deformatie sexuala. Vazut de femei ca purtator de fertilitate, vine exilat din Lampsasco, orasul natal, dupa vointa sotilor gelosi. Zei intervin si o grava boala ataca sexul la toti barbati, si pentru a o potoli vine rechemat si venerat ca zeu a gradinilor, insarcinat sa le pazeasca de hoti si de deochi. Cultul lui Priapo se imprastie in Italia in perioada sec. III a.c. si place mult pastorilor care il vedeau ca purtator de fertilitate a campurilor,facandui mari focuri.Magarul era animalul sacru a lui Priapo.
Pan era un tap cu cap de om , ameninta nimfele pentru a le poseda, este zeul fertilitati, a padurilor, protector a campurilor, a maslinilor si a vinului, si este reprezentat cu un instrument muzical format din betele de stuf in care a fost transformata Siringa, una dintre nimfele ce el a incercat se posede. Pan avea puterea de a provoca panica(mare teroare), poseda somnul pastorilor care dormeau la ora de pranz, si avea puterea, prin vise, de a dezvalui viitorul sau sa creeze cosmaruri teribile.
Fauno este identificat cu Inuo, protector al racoltului si a efectivelor si in plus avea putere de a prezice(antrul lui Fauno se afla in Pomezia). Succesiv se amesteca cu zeul Pan si cu Luperco, zeu al romanilor. Priapo, Pan e Dionisio sunt divinitati venerate si reprezentate prin ruguri de foc. Inuo-Priopo se manifesteaza bland in fiecare an in jurul lui 10 august cu o ploaie (a semintei lui fecundatoare din cer), garantie a unui bogat racolt in anul seccesiv, ploaie numita si "lacrimile lui San Lorenzo".
In mod curios locurile de cult arhaic dedicate lui Inuo, Priapo, Pan e Fauno au in apropiere o biserica a Sfantului Lorenzo. Probabil asocierea este foarte arhaica, intr-adevar divinitatea etrusca mai apoi imprumutata de romani, Larenta, o perioada Madre Terra,mai tarziu sfanta protectoare a plebeilor si a fertilitati campurilor, era asimilata lui Fauno e Lupesco aproape sa formeze omologul feminin. Tor San Lorenzo nu face acceptie cu vechia biserica din sec. X adiacenta turnului.

Situl arheologic
Sapaturile la gura raului Incastro au inceput in 1998 si sunt inca in curs. Structurile gasite sunt cu adevarat impresionante prin extensia, complexitatea si interesul stiintific. S-a constatat prezenta unei asezari urbane de mari dimensiuni, bine organizata cu mari cisterne pentru apa , instalatii termale si numeroase mozaice.
Astazi se pot vizita: un labirint de camere, coridoare, conducte, cisterne, cuptoare,numeroase feluri de pavimente. Cu siguranta era locuit din sec. IV-III a.c. pana in sec. III d.c. Partile cele mai vechi sunt caracterizate de impunatoare structuri construite cu mari blocuri de tuf. Cu trecerea timpului reconstructiile erau mai putin rafinate si se utilizau materiale deja existente. La un moment dat toata zona a fost inundata de mare pana la primul etaj,in aceasta faza probabil au cazut acoperisurile, ipoteza care naste din gasirea de scoici pe podea, concretiuni de Barnacles pe pereti si au cazut tavanele lasand intregi podelele. Lipsa di scheletre si de mobilier lasa de crezut ca evenimentul( geologic, seismic sau climatic) a fost intr-un fel asteptat progresiv. Nu este inca clar daca dupa retragerea apelor a mai fost populata sau daca a fost complect lasata uitari, acoperita progresiv de nisip si folosita ocazional de pescari.
La inceputul anilor 1900 dupa cum povesteau vechi pastori zona era complect acoperita de nisip, dar venind din partea raului cu barcile se puteau vedea vechile constructii, si trecand prin asa zisele culuare se puteau atinge statui, bucati de mozaic, amfore etc.

Asociatia Informare si situl arheologic: o poveste inceputa in 1995 Asociatia Informare ia viata in 1994 si este formata aproape exclusiv de jurnalisti . In 1995 asociatia incepe sa atraga atentia publica catre situl arheologic de la gura raului Incastro care neingradit era de decenii obiect de sapaturi clandestine.
In aprilie 1995 in revista "dossier informare" vine publicata, dupa revelatiile fostilor hoti, o lista detaliata cu obiectele gasite si vandute in mod ilegal pe piata nationala si internationala in decursul anilor. Contemporan impreuna cu autoritatile se incep o serie de cercetari. Insa decizia responsabilului numit de Autoritati a fost, ca zona era de slab interes arheologic.
Dupa luni de presiune din partea asociatiei, primaria decide sa deschida un dialog cu autoritatile competente si impreuna decid sa faca o serie de vizite in zona arheologica , si impreuna cu asociatiile culturale di zona se organizeza o campanie voluntara de curatire a zonei. Insa dupa entuziasmul de la inceput, oboseala si sambetele de sacrificat printre ruine, fac ca numarul voluntarilor sa scada si dupa cateva luni, de sapaturi se mai ocupa doar asociatia Insieme, responsabilul numit de Autoritati si fotograful Antonio Solazzi care si el pasionat ca si ceilalti , cu lopatica in mana petrecu mai bine de un an la gura raului Incastro. Consortiul de Remediere din Pratica di Mare pune la dispozitie oameni si mijloace, astfel se pot indeparta tonele de deseuri voluminoase abandonate pana in sit-ul arheologic. Pe partea burocratica se fac presiuni ca primaria sa dobandeasca zona si sa o ingradesca, protejand-o astfel de hotii care continuau sa descopere noi structuri. Actele pornesc si autoritatile promit ingradirea in mod solid. Intre timp scafandri incep cercetarile in mare, insa fara un bun rezultat. Dupa un an de articole, in ambientele politice incepe sa apara un vechi proiect care prevedea un port chiar in apropierea sit-lui. Intre timp cade administratia si comisarul regent informeaza ca actele de dobandire a zonei nu sunt terminate nici nu se vor termina curand. Este iulie 1996, cand un mare dosar(ce cuprindea multe elemente in posesul asociaziei) vine trimis Ministerului de Interne si cel al Bunurilor Culturale cerand protectia sitului si deschiderea sapaturilor arheologice oficiale. Dosarul nostru stimuleaza doua dezbateri parlamentare. Ministerele transmit Prefectului si Poliziei, Prefectul transmite comisarului, care redeschide dosarul si examineaza actele. Se fac mari dezbateri, dar asociatia in revista ei continua sa publice apeluri pentru salvarea zonei arheologice..si .. se descopera ca restrictiile arheologice au fost puse in 1980 cand din greseala zona a fost trecuta ca parte din Comuna Pomezia. Primaria din Ardea intre timp dobandeste zona. Dr. Di Mario, dupa ce a dispus ingradirea zonei decide sa efectueze cateva sapaturi pentru ai verifica importanta. Era prima oara cand autoritatile efectuau o sapatura in sit si trecusera 16 ani de cand arheologi nu mai lucrau in Ardea. Din acel moment sapaturile, studiile si restaurarile nu s-au mai oprit, implicand arheologi, geologi si vulcanologi de importanta nationala. S-a vorbit de Ardea si Castrum Inui in importante conferinte stiintifice si in publicatii specializate de prestigiu.
Castrum Inui din Ardea a devenit unul dintre siturile arheologice cele mai importante de pe litoralul la sud de Roma, un pic datorita straduintei asociatiei Insieme si mult datorita extremei profesionalitati a dr. Francesco Di Mario.Vizitele ghidate din 2005 si 2006 incoroneaza 10 ani de istorie a sitului arheologic, apropiindul de unicul element lipsa: afectiunea si conostinta cu cetateni care au privilegiul sa-l ospiteze in propriul teritoriu.